Cum a început idila dintre prințul Carol și Zizi Lambrino?

Povestea de dragoste dintre prințul Carol și Zizi Lambrino a zguduit atât Familia Regală a României, cât și clasa politică, la finalul Primului Război Mondial.

Principele Carol a remarcat-o  pe Ioana Lambrino, cunoscută sub numele de Zizi, încă din vara anului 1913, cu prilejul unei petreceri. Zizi, conform relatărilor vremii, „era o brunetă mică de statură, oacheșă, întru câtva durdulie, plină de imaginație și ambiție și cu o puternică personalitate”. Însă adevărata dragoste între ei avea să se înfiripe abia patru ani mai târziu.

• Oamenii preistorici ar putea fi de fapt aceeași specie ca noi, sugerează un studiu
• Primul preşedinte american care a fost SILIT să îşi dea demisia

După dramaticele luni ale sfârșitului an 1916, atunci când cea mai mare parte din România a fost cucerită de către trupele Puterilor Centrale, Familia Regală, instituțiile statului și rămășițele Armatei Române s-au retras în Moldova, Iașiul devenind vreme de aproape doi ani capitala României.

Principele Carol, Ella Filitti și Regina Maria

Condițiile dramatice prin care trecea România în acea perioada nu au oprit însă aventurile amoroase ale prințului moștenitor Carol. Cum vremurile erau tulburi, Familia Regală a considerat că era momentul ca escapadele amoroase ale tânărului Carol trebuiau, dacă nu să fie oprite, măcar să fie reduse. Astfel, Regina Maria a intervenit pentru a curma legătura dintre principe și Ella Filitti.

Iată ce povestește despre acest episod Constantin Argetoianu: „Printre toate fetițele cu care se juca (principele Carol, n.a.), Ella Filitti, fiica drăgălașă a lui Nicu și a Vioricăi, era favorita. O adevărată dragoste, vecină cu patima, se încinsese între cei doi tineri. Regina, care până atunci încurajase fleurturile (flirturile, n.a.)  lui Carol, începuse să se îngrijoreze. Facilități fură făcute familiei Filitti ca să plece spre limanurile depărtate. Prieten vechi, m-am dus și eu la gară să le urez călătorie bună. Am găsit-o pe Ella, draguță foc, încadrată în fereastra unui vagon în faţa căreia sta prințul Carol; se țineau de mână şi plângeau, fata cu hohote, el mai discret”.

„Ella l-a încredințat pe Carol lui Zizi, să i-l păstreze neatins până la înapoierea ei”

Nimeni nu se gândea atunci că principele Carol avea să se arunce direct în brațele celei mai bune prietene a Ellei, Zizi Lambrino. Conform relatărilor lui Argetoianu, chiar Ella ar fi rugat-o pe Zizi să aibă grijă de Carol.

„Zizi Lambrino era cea mai bună prietenă a Ellei și confidenta amorului lor; înainte de plecare, Ella a încredințat pe Carol lui Zizi, să i-l păstreze neatins până la înapoierea ei. Cum s-a achitat Zizi de misiunea ce-i fusese încredințată știe toată lumea. Pe la începutul lui 1917 lucrurile nu erau însă pornite încă pe dramă și Familia Regală căuta numai diversiuni, în limitele posibilului, pentru a îndruma atențiunea nestatornicului prinț pe cărări mai potrivite cu situațiunea lui. (…)

Oamenii lui Brătianu (primul-ministru al României la acel moment, n.a.), puși la-cale, răspândiră deci știrea că Brătianu merge la Petrograd să logodească pe prințul Carol cu una din fetele țarului (…). La Petrograd, Brătianu nu izbuti să logodească pe prinț și nici nu-și dete multă osteneală să o facă. Prințul, cu gândul la fetițele lui (Ella era departe, dar Zizi mai aproape și-l aștepta), n-avea nici o poftă de logodnă și domnișoara Țar îl seduse tot atât de puţin cât o seduse el pe dânsa.

Ceea ce e de necrezut e că dl. Costică Diamandi (ambasadorul României la Petrograd) nu și-a dat seama, cu o lună mai înainte, de prăbușirea țarismului și că a lăsat guvernul și familia regală să se angajeze într-o aventură care putea să ne încurce, în tot cazul să ne ducă la situații neplăcute. Ce s-ar fi întâmplat dacă logodna se făcea? Pe unde ar fi scos cămașa bietul prinț cu o logodnică sechestrată la Țasrkoe-Selo de către bolșevici?”, scria  Argetoianu.

Principele Carol fuge de pe front la Odessa pentru a se căsători cu Zizi Lambrino

Povestea de dragoste dintre Carol și Zizi Lambrino nu doar că a continuat, ci a prins și o turnură cu implicații directe asupra României.

Relatarea lui I.G. Duca despre acest moment este mai mult decât grăitoare: „În sfârșit, în toamna anului 1918, s-a mai întâmplat un eveniment dureros, nu atât pentru guvernul pe atunci răspunzător de destinele României, cât pentru noi toți şi pentru principiul monarhic în sine. Spre surprinderea generală, am aflat într-o bună zi că Principele Carol, Moştenitorul Tronului, a dispărut de la Târgul-Neamţ, unde comanda o unitate de vânători de munte. După câteva zile, misterul a fost deslușit asupra cazului nu numai penibil, dar grav.

Principele fugise cu dra. Zizi Lambrino şi, ca să treacă Nistrul, se pusese sub protecţia ofițerilor austrieci, luase chiar masa cu ei, iar la Odessa se cununase ziua în amiaza-mare în ținută de gală, cu colanul ordinului Carol de gât, sub ochii binevoitori şi ironici ai autorităților inamice, încântate că dinastia care le-a declarat război primeşte o atare lovitură. Părinților le scrisese că pleacă să lupte pe frontul apusean, fiindcă nu poate să mai rabde starea de apăsare şi de umilință în care se zbate poporul, refugiat în Moldova de pe urma păcii rușinoase de la Bucureşti. Simple justificări epistolare, fiindcă, în realitate, Principele nu se gândea nici la frontul Aliaților, nici la țară, ci la ceea ce considera fericirea sa personală.

Știam că dânsul făcea curte acestei domnișoare, că din cauza ei Regele şi Regina aveau dificultăți să-l urnească din Iași şi să-l trimită pe front; mai mult, fusesem poftit personal într-o seară la dra. Lambrino acasă, unde găsisem pe Principele Carol şi observasem cu oarecare mirare că odaia era tapițată cu portretele moștenitorului Coroanei. Mi se spusese în plus că dânsul fusese văzut în împrejurimile Iaşiului plimbându-se în automobil cu sus-zisa domnișoară, dar nimeni nu dăduse vreo însemnătate deosebită acestui flirt şi, mai ales, nimeni nu-și putea închipui că el va merge până la o căsătorie și aceasta chiar sub auspiciile cotropitorilor patriei sale. Când a aflat știrea, Regele a venit imediat la Iași să discute cu miniștrii săi”.

Alexandru Marghiloman solicită înlăturarea lui Carol de la succesiunea regală

O parte dintre politicieni români, în frunte cu primul-ministru de atunci Alexandru Marghiloman, au cerut îndepărtarea lui Carol de la succesiunea regală și numirea prințului Nicolae drept moștenitor al Coroanei.

Regele Ferdinand I și Regina Maria au șovăit, iar liderul liberalilor Ionel Brătianu s-a împotrivit. Cum nu a existat un consens, principele Carol I a fost readus în țară, iar ulterior căsătoria dintre cei doi a fost anulată.

Apoi, Familia Regală i-a oferit o sumă consistentă lui Zizi Lambrino pentru a pleca definitiv din țară. Între timp, Zizi a dat naștere unui băiețel, care a fost botezat Carol-Mircea, în onoarea tatălui său și în amintirea celui mai mic dintre frații lui Carol, mort în 1916, la vârsta de trei ani, de tifos.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ziua în care Carol al II-lea pune total capăt democraţiei în România

Cum a instaurat Regele Carol al II-lea dictatura în România

Cum se manifesta cultul personalității Regelui Carol al II-lea la finalul anului 1938?

Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea